Descriere

Cariera remarcabila a lui Robert Wyatt a inceput acum mai bine de 50 ani cand era bateristul si vocalistul trupei Soft machine, formatie din scena Canterbury care a influentat semnificativ muzica acelor ani, combinand psychedelicul clasic cu elemente din jazz si rock si influentand un spectru larg de trupe, de la Pink Floyd la Gong.

Urmând aceeași cale a introspecției care fusese atât de magic afirmată în albumul său „Dondestan”, „Cuckooland” oferă o instrumentație mai abundentă și mai exuberantă chiar decât pe albumul precedent „Shleep”. Wyatt însuși se ocupă de trompetă și cornet cu un entuziasm nedisimulat și suficientă îndemânare, în plus față de îndatoririle sale obișnuite de voce / tobe / pian / percuție. Desigur, la Wyatt, utilizarea și aranjarea ornamentelor nu se traduce prin pompozitate - stilul de scriere al lui Wyatt rămâne același, adică, pe baza armonizării de bază a câtorva acorduri de bază care servesc drept fundație pentru compoziții, răsucirile și culorile muzicale adăugate care se dezvoltă pe parcurs oferă o utilizare inteligentă a texturilor juxtapuse și a lead-urilor inventive - fie la chitară, fie la instrumente de suflat - care se mențin suficient de constrânse pentru a nu se rupe solemnitatea introspectivă. Partenerii de-o viață Brian Eno și Jamie Johnson, precum și vechiul prieten David Gilmour se numără pe lista relativ lungă a colaboratorilor iluștri pentru acest album.