Van Der Graaf Generator - Pawn Hearts (Vinyl)
Description
PAWN HEARTS, din 1971, al patrulea album Van Der Graaf Generator, produsul unei trupe de rock progresiv aflata aici in varf de forma.
La fel ca si predecesorul său H TO HE, WHO AM THE ONLY ONE, albumul este unul solicitant, uneori dificil, dar recompensa este pe masura efortului. Toate elementele clasice Van der Graaf sunt aici: de la leaderul Peter Hammill, cu versurile lui introspective si vocea dinamică aproape contorsionista; la pianul, orga, mellotronul si sintetizatoarele lui Banton; la bataia precisă a lui Evans; la saxofonul unic al lui Jackson (o componentă esentială a sunetului trupei). Si pentru a indulci si mai mult amestecul, Robert Fripp apare din nou ca invitat.
PAWN HEARTS afisează o maturitate si o usurintă de executie care pare să atingă culmile sale rare de artă fără a incerca la fel de mult să fie "inteligent” precum a făcut-o H TO HE si, prin urmare, reuseste cu atat mai convingator. Continutul liric este la fel de profund ca si muzica. Piesa de deschidere de aproape douăsprezece minute "Lemmings” se ocupă de falibilitatea si, uneori, natura coruptă a liderilor si de nebunia de a-i urma orbeste, ca un lemming, spre distrugerea noastră. Scrise in zilele intunecate ale Războiului din Vietnam si ale Războiului Rece (care au făcut din apocalipsa nucleară o posibilitate prea reală), versurile sustin punerea sub semnul intrebării a autoritătii si alegerea propriei căi. Desi imagistica poate fi tulburatoare, cantecul este in cele din urmă un mesaj de sperantă: actiunea individuală poate depăsi "masinile (care) alunecă pe sine" si, astfel, poate asigura un viitor mai bun pentru copiii nostri -- un sentiment si un strigăt care sună la fel de actual si relevant astăzi ca niciodată. Următoarea piesa, "Man-Erg”, este poate una dintre cele mai bune ale lui Van der Graaf, cu versuri poetice, sensibile si perspicace oferite in mod emotionant de Hammill. Tema este poate cea mai perenă din toată arta: cea a dihotomiei (sau a dualitătii) naturii umane si a fragilitătii identitătii. Intelectul si instinctul, ratiunea si pasiunea se luptă pentru controlul in noi toti. Hammill cantă versuri ca "ucigasul trăieste in mine”, intr-o companie nelinistită cu "ingerii”, apoi tipă de suferintă: "Cum pot fi liber -- cum pot să ies? Sunt eu cu adevărat -- sunt altcineva?" Versuri care s-ar putea preta cu usurintă unei analize literare sau filozofice, ca portret foarte eficient al capacitătii umane universale de a face bine sau rău. Piesa de inchidere este o capodoperă recunoscută VDGG si una pe care multi fani o citează ca fiind incununarea realizării trupei. Cu o durată de aproximativ douăzeci si trei de minute, "A Plague of Lighthouse Keepers” precede "Supper’s Ready” ul grupului Genesis cu un an si, prin urmare, este printre primele piese "full-side” din rockul progresiv. Muzica si versurile sunt pe rand intunecate si tulburătoare, puternice si molipsitoare, cathartice si inăltătoare, eminamente memorabile si esenta distilata a progresivului timpuriu. Hammill se prezintă drept un paznic al farului singuratic, care priveste apele intunecate de noapte din fortăreata lui inconjurată de mare, plin de regret pentru esecul relatiilor din trecut si dornic de companie umană. El se gandeste la natura libertătii de alegere, se intreabă "care este rolul meu in spectacol”, inainte ca sinuciderea/moartea să aducă in sfarsit pace: "Cred că sfarsitul este inceputul. Incepeti să vă simtiti foarte bucurosi acum. Toate lucrurile sunt separate -- toate lucrurile fac parte din intreg.” Chitara fulgerătoare a lui Fripp si un pasaj excelent de mellotron ne duc spre eliberare si posibila ascensiune către o viată de apoi cerească, suntem lăsati să concluzionam că am retrăit una dintre capodoperele definitorii ale genului.
PAWN HEARTS este o realizare genială. In niciun caz un album "usor”, este totusi plin de satisfactii si de ascultat obligatoriu pentru fanii seriosi ai rockului progresiv clasic!
Newly remastered from the original first-generation master tapes.
